Pagina de start

Consul general al României in Olanda

BEN

Ben Jager

În timpul revoluției din centrul şi estul Europei din 1989 atenţia mea a fost atrasă de România. S-a dovedit a fi singura țară unde abolirea comunismului a luat sfârşit cu violență.Peste 1100 de oameni au fost ucişi în decembrie 1989. Ulterior a fost format un guvern care în mare parte consta din foşti comunişti, sub care reformele nu s-au materializat. Era clar că țara a suferit prin aceasta un dezavantaj în comparaţie cu celelalte ţări din centrul şi estul Europei. În 1992 m-am dus personal să iau pulsul evenimentelor si am văzut situaţia dezastruoasă în care dictatorul Nicolae Ceauşescu executat pe 25 decembrie 1989, lăsase țara.

 

Aceasta a fost pentru mine ocazia care m-a determinat să iau loc în conducerea organizației internaționale Operation Villages Roumains (OVR), operațiune fondată în special pentru reconstruirea ţării, cu un puternic accent pe dezvoltarea rurală şi ajutor umanitar. În acelaşi timp am fost întrebat dacă pot acorda sprijin Bulgariei şi României la tranziţia lor politică, economică şi construirea unei societăţi civile, ca manager de proiect.

Aceste activităţi au fost făcute posibil prin programul MATRA al Ministerului Afacerilor Externe. Sub diverse forme a fost oferit sprijin în domenii diferite cum ar fi, de exemplu, modernizarea sectorului agricol, finanţarea sistemului de sănătate, managementul apei, descentralizarea conducerii, funcţionarea economiei de piaţă in relaţie cu competitivitatea, politica privind minorităţile (Roma), siguranţa alimentară, etc.

După 2004 accentul a fost pus pe aderarea la Uniunea Europeană şi aceasta a implicat activitaţi intensive de lobby în Olanda, pentru că pentru mulţi politicieni şi jurnalişti Romania a fost şi încă mai este o ‘’pată albă’’ sau altfel spus necunoscută. În septembrie 2005 a avut loc o vizită oficială a primului – ministru de atunci, Călin Popescu Tăriceanu, în care el m-a întrebat dacă aş vrea să accept consulatul ţării sale. În 2006 am luat iniţiativa de a fonda platforma antreprenorială  Dutch Romanian Network . Pentru că revista “Roemenië Bulletin” şi-a încetat activitatea, revista “Roemenië Magazin” şi-a facut aparitia ca un amalgam între Curier, ediţie a Operation Villages Roumains,  şi dizolvarea revistei “Roemenië Magazin”. În 2009 un newsletter digital al DRN este adăugat la aceasta. Într-un stadiu ulterior am fost numit consul onorific general al României.

Ce este un consul onorific?
O ţară are doar o ambasadă în altă ţară. În Olanda ambasada unei ţări este aproape întotdeauna situată în Haga, deoarece acolo este sediul guvernului. Ambasadorii sunt înalţi diplomaţi, care reprezinta propriul guvern. Consulii efectuează anumite sarcini diplomatice. Când o ţară recunoaște independența altei ţari, atunci stabileşte o ambasadă în ţara respectivă. Pe lângă prezenţa consulului de profesie, care se află la Ambasadă, există consuli onorifici. Interpretarea onorific se referă la faptul ca funcţia aceasta nu genereaza nici un salariu şi, de asemenea, este doar un titlu de onoare spre deosebire de consulii de profesie care sunt legaţi de  Ambasadă.  Marile sau importantele consulate se numesc uneori ‘consulat general’. Un astfel de consulat general are adesea mai multe consulate in subordine.  Multe ţări mici sau sărace au doar un consulat onorific în Olanda, deoarece o ambasadă sau un consulat sunt prea scumpe. România are o ambasadă în Olanda, patru consulate şi un consulat general.

Consulii sunt cunoscuţi încă din epoca romană şi au fost cei mai înalţi magistraţi în Imperiul Roman. În fiecare an,  erau aleși de către poporul  roman doi lideri senatori în această funcţie, care trebuiau să se verifice unul pe altul. Consulatul Roman  a existat aproximativ o mie de ani de la  509 î.Hr păna la 541 d.Hr. , atunci când acesta a fost desființat de împăratul Justinian. Desigur, actualii consuli onorifici au o cu totul altă funcţie , complet diferită de cea din timpurile anterioare. Spre deosebire de diplomaţii ‘de meserie ‘,  consulul onorific nu are o formă completă, ci doar o formă limitată de imunitate diplomatică. Distincţia poate fi văzută de asemenea pe plăcuţele de pe mașini:  CD (Corp Diplomatic) pentru consulii de meserie şi CC (Corp Consular) pentru consulii onorifici.  În Tratatul de la Viena privind relațiile diplomatice (numit şi Convenţia de la Viena sau Convenţia Vieneză) sunt stabilite regulile de trafic diplomatic. Acestea includ privilegiile şi inviolabilitatea (‘imunitatea’) diplomaţilor şi misiunilor diplomatice. Olanda şi România sunt două din cele 179 de ţări care sunt părţi ale Tratatului de la Viena. Pe lângă acest tratat, există, de asemenea, printre altele, Convenţia de la Viena din 1963 privind traficul consular.

Ce face un consul onorific?
Sarcinile unui consul onorific pot varia de la ţară la ţară şi de la consul la consul (a se vedea în altă parte pe acest site). Ambasada este responsabilă de emiterea documentelor de călătorie (paşapoarte pentru cetăţenii din ţara de origine şi a vizelor pentru cetăţenii din ţara gazdă), inclusiv documente de urgenţă, formalităţi în domeniul stării civile (căsătorie, divorţ, naştere, deces), dreptul persoanelor şi al familiei, notariat, eliberarea de diferite certificate consulare, declaraţii pentru carnet de conducere, cărţi de identitate, ajutor in domeniul transportului persoanelor decedate (laissez-passer) , informaţii pentru întreprinderi şi informaţii  despre legislaţie. Pe baza Convenției de la Viena privind relaţiile consulare, sarcinile unui consul sunt descrise ca:

  • protejarea intereselor statului pe care-l reprezintă şi a cetăţenilor săi;
  • promovarea comerţului şi a relaţiilor economice, culturale şi ştiinţifice;
  • evaluare şi raportare despre viaţa economică, comercială şi culturală;
  • reprezentarea cetăţenilor statului acreditant (România) pentru autoritaţile judiciare și alte autorități în cazul absenței cetăţenilor respectivi;
  • protejarea intereselor cetăţenilor din statul acreditant care sunt minori sau in altfel de incapacitaţi;
  • semnarea  de documente;
  • funcţii reprezentative în absența ambasadorului;
  • furnizarea de asistenţă pe mare şi pe navele de navigație interioară, precum şi aeronavelor care au naţionalitatea statului acreditant şi echipajelor lor.