România este o republică semi-prezidențială cu un președinte în funcția de șef de stat (în prezent președintele Klaus Johannis). Guvernul este condus de un prim-ministru (în prezent Florin-Vasile Citu – PNL), numit de președinte.

stemgerechtigden

Actualul guvern ales (la 6 decembrie 2020) are 18 miniștri, cu excepția primului ministru. (este format din PNL (9 miniștri + prim-ministru), USDPLUS (liberal, progresist 6 miniștri) și 3 din UDMR (partidul minorității maghiare). și președintele Senatului, Anca Dragu (USRPLUS) Vicepremierii sunt Dan Barna (USRPLUS) și Kelemen Hunor (UDMR). Cele două partide de opoziție sunt PSD (social-democrații și AUR (ultra conservator, naționalist) Pentru informații detaliate, consultați site-ul în limba engleză și română www.gov.ro. România are un sistem bicameral, la fel ca în Olanda. Camera Reprezentanților este numită Camera Deputaților (Camera Deputaților) din România și are 332 de locuri. Senatul devine Senat (Senat) și are 137 de locuri. Membrii Camerei Reprezentanților sunt aleși pentru patru ani printr-un sistem de district. Cele două camere formează împreună adunarea legislativă, a cărei sarcină este adoptarea noilor legi (constituționale) românești.

Organizarea sistemului juridic românesc
O sinteză de ansamblu care nu pretinde a fi completă și se concentrează pe aspecte care pot clarifica situația românească actuală.

Principiile, structura și organizarea sistemului judiciar românesc sunt stabilite în Constituția României și în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Organizația judiciară este formată din următoarele instanțe:

  • Curtea de Casație;
  • instanțele de justiție;
  • instanțele judecătorești;
  • instanțele specializate;
  • instanțele judecătorești;
  • instanțele militare.

Sunt legate indirect de aceasta:

  • Consiliul Suprem al Magistraturii este organul care garantează independența sistemului judiciar în temeiul Constituției. În plus, consiliul se asigură că judecătorii și procurorii respectă legea, standardele de competență și standardele etice profesionale în îndeplinirea atribuțiilor lor.
  • Ministerul Justiției susține funcționarea corectă a sistemului juridic, se asigură că sistemul judiciar funcționează corespunzător ca serviciu public și protejează statul de drept și drepturile și libertățile cetățenilor.

Un loc separat ar trebui să fie atribuit Curții Constituționale (sau Constituționale) care nu face parte din România Sistem juridic. O scurtă explicație este necesară din cauza referințelor frecvente românești.
Curtea Constituțională este compusă din nouă judecători, numiți pentru un mandat de nouă ani, care nu poate fi reînnoit sau reînnoit. Trei judecători sunt numiți de Camera Reprezentanților, trei de Senat și trei de președintele României. Judecătorii Curții Constituționale îl aleg pe președintele Curții Constituționale prin vot secret pentru un mandat de trei ani. La fiecare trei ani, Curtea Constituțională înlocuiește o treime din membrii săi.
O curte constituțională sau constituțională este o curte centrală de drept care se pronunță asupra constituționalității legilor sau a altor norme și tratate obligatorii din punct de vedere juridic. În general, aceasta înseamnă verificarea dacă regula nu intră în conflict cu drepturile și libertățile fundamentale sau cu principiul egalității, astfel cum este prevăzut în Constituție. Curtea nu acționează ca cea mai înaltă instanță de ultimă instanță în litigiile private, spre deosebire de alte organe judiciare, cum ar fi Curtea Supremă a Olandei din Olanda sau Curtea Supremă din Belgia.

Servicii de informații – Integritate anticorupție
România are trei servicii de informații, și anume:

  • SIE, Serviciul de informații externe. Responsabil cu Ministerul de Interne.
  • UM 215, Serviciul de informații militare
  • SRI, Serviciul Român de Informații sau Serviciul de Securitate Internă. Pentru UM 215 și pentru SRI, acestea sunt responsabilitatea directorului lor, dar cu rangul de ministru fără a face parte din guvern.

Imediat după lovitura de stat comunistă și revoluția parțială din 1989, Securitatea a trecut în tăcere în SRI și la acel moment responsabilitatea a fost transferată Ministerului Apărării.

În plus față de serviciile de informații, există și organizații care sunt legate de infracțiuni legate de corupție, cum ar fi luare de mită și delapidare. Acestea sunt:

  • DNA (Direcția Națională Anticorupție) sau Direcția Națională Anticorupție. Este o direcție în cadrul Parchetului Public din România
  • ANI (Agenția Națională de Integritate) Obiectivele ANI sunt: asigurarea integrității în exercitarea funcțiilor și demnităților publice; prevenirea corupției instituționale prin exercitarea responsabilității în evaluarea declarațiilor de avere, a datelor și informațiilor legate de avere, precum și a modificărilor de active, incompatibilităților și potențialelor conflicte de interese în exercitarea funcțiilor și demnităților publice.

Drapelul României
(Românește: Drapelul României) este un tricolor vertical format dintr-o bandă albastră, galbenă și roșie. Cele trei benzi au aceeași lățime. Designul actual a fost adoptat oficial în 1994, dar este în uz din 1989. Primul steag datează din 1834, dar culorile în sine au fost folosite în zonele care astăzi aparțin României încă din secolul al IX-lea. Culorile au rădăcini adânci în istoria României. Culorile reprezintă cele trei foste principate și provincii istorice din Țara Românească (albastru), Transilvania (galben) și Moldova (roșu). Fiecare culoare are propria sa istorie în zona sa de origine, iar îmbinarea celor trei culori a fost un proces istoric. Guvernul comunist (1947-1989) a încercat să dea semnificații simbolice culorilor prin propagandă: roșu ar reprezenta sângele eroilor căzuți, galben pentru câmpurile de grâu și albastru pentru cer. Comuniștii au numit întotdeauna culorile în ordinea roșu-galben-albastru, în timp ce ordinea normală a culorilor (din partea de ridicare) este chiar invers.

Stema României
(Română: Stema României) a fost aprobată de Parlamentul României la 10 septembrie 1992. Se bazează pe stema pe care Regatul României a folosit-o între 1922 și 1947. Stema arată un vultur cu o cruce în cioc și cu un sceptru și sabie în gheare. Cele trei culori ale steagului românesc pot fi văzute și în stema: albastru, galben și roșu. Scutul din centrul stemei este împărțit în cinci părți. Fiecare parte reprezintă o regiune istorică:
1. Vulturul auriu – Țara Românească (Valahia sau Țara Românească)
2. Aurochs – Moldova (Moldova)
3. Delfinii – Dobruja (Dobrogea)
4. Un vultur negru, șapte castele, un soare și o lună – Transilvania (Transilvania sau Ardeal)
5. Un leu și un pod – Oltenia (Oltenia) și Banaat (Banat)
Imediat după Revoluția Română din 1989, România a dorit să introducă un nou steag și o nouă stemă. Unul dintre simbolurile revoluției a fost steagul cu o gaură în centru unde fusese tăiată stema comunistă. Comitetul a organizat un concurs de proiectare. Parlamentul a ales două modele care au fost în cele din urmă combinate. Combinația, stema actuală, a fost aprobată de cele două camere ale parlamentului la 10 septembrie 1992. Elementul central al stemei românești este vulturul cu crucea sa. În mod tradițional, vulturul apare în stema județului Argeș, orașul Pitești și orașul Curtea de Argeș. Reprezintă „cuibul basarabenilor”. Vulturul, simbolul latinității și al unei păsări heraldice de prim rang, simbolizează curajul, hotărârea, urcând spre înălțimi mari, putere și splendoare. Vulturul poate fi găsit și în stema Transilvaniei. Fundalul este albastru azur și simbolizează cerul ceresc. Vulturul ține în gheare însemnele suveranității: un sceptru și o sabie, un sceptru din cauza lui Mihai Viteazul care a unit mai întâi cele trei principate (1601) și o sabie din cauza lui Ștefan cel Mare (Ștefan cel Mare), de asemenea. numit Campion al lui Hristos, un conducător al Moldovei (1456-1504). Pe pieptul vulturului există un scut cu simbolurile regiunilor istorice ale României (Țara Românească, Moldova, Transilvania, Banat și Crișana) dar și cei doi delfini de pe litoralul românesc.
Începând cu 11 iulie 2016, stema a fost adaptată cu reprezentarea heraldică a coroanei regelui Carol I. Un simbol al trecutului său regal și un semn pentru perioada din 1881 și 1947 când România era de facto și de jure monarhie, condusă de Casa Hohenzollern-Sigmaringen de filiala sa românească, fondată de Carol I.

Imnul național al României
Deșteaptă-te, române! (traducere: trezește-te, română!) a fost imnul național al României din 1989, iar din 1989 până în 1994 și imnul național al Moldovei. Textul a fost scris de Andrei Mureșanu (1816-1863), poet al operelor romantice, jurnalist, traducător și lider al poporului din timpul revoluției din 1848. Muzica este compusă de poetul, cântărețul și scriitorul Anton Pann (1796-1854). Poezia lui Mureșanu „Un răsunet” (un ecou), scrisă și publicată în timpul revoluției din 1848, a fost muzicată în câteva zile și a fost cântată pentru prima dată pe 29 iunie 1848 în orașul muntean Râmnicu Vâlcea ( în Țara Românească revoluția începuse pe 11 iunie). Datorită conținutului său energic și incitant, poezia a devenit un imn național, intitulat Deșteaptă-te, române!. Imnul național, care poartă mesajul patriotismului și libertății, a fost cântat de atunci la fiecare conflict major din România. Acesta a fost în special cazul revoluției anticomuniste din 1989, când a înlocuit imnul comunist „Trei culori” (trei culori).
Imnul național românesc este format din 11 strofe, dintre care de obicei sunt cântate doar strofele 1, 2, 4 și 11.

Traducere;

Trezește-te, române, din somnul morții
În care tiranii barbari te calmează
Acum sau niciodată: dă-i soartei o altă întorsătură
În așa fel încât să supună cruzimea chiar și asupra dușmanilor

Acum sau niciodată, dovedim lumii
Sângele acela roman încă curge în aceste mâini
Și că păstrăm în sânii noștri un nume glorios
un învingător în luptă, un nume ca Traian!

Iată, cele mai mari umbre, Mihai, Ștefan, Corvin,
Statul român este oirul tău
Arme luate, focul tău în vene
Toți strigă: „Trăiește în libertate sau altfel moartea!”

Preoți, cu crucea în față! Pentru că armata este creștină
Libertatea este deviza și scopul este sacru
Mai bine să mori luptând în toată gloria sa
Atunci să fim din nou sclav pe vechiul nostru pământ!


Deșteaptă-te, române!
Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani
Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și să croiască tăi dușmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-na noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian.

Înalță-ți lata frunte și cată-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinicii sute de mii;
Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbați, June, tineri, din munți și din câmpii.

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul tău-n vine,
„Viață-n libertate ori moarte” strigă toți.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Și oarba neunire la Milcov și Carpați
Dar noi, pătrunși la sufletul de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați.

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori,
Și blastămă cu lacrămi în ochi pe orișicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzător.

The fulgere să piară, the trăsnet și pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie și foc.

N-ajunge iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne de Domnul că vii nu oprimim.

N-ajunge despotismul cu-ntreaga lazy orbie,
Al cărui jug de seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, cu oarba lor trufie,
Să nu răpească limba, dar morți numai o dăm.

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri.
Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă și silă, viclene uneltiri.

Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea și creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glory deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’pământ.